Hristos a Înviat !




"Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă!
Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi
Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă
De câte ori creştine o auzi.

Hristos a Înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevăr;
În poieniţa-n care zburdă cerbii,
În florile de piersic şi de măr.

În stupii de albină fără greş,
În vântul care suflă mângâios
În ramura-nflorită de cireş
Dar vai, în suflet ţi-nviat Hristos?

Ai cântărit cu mintea ta creştine
Cât bine ai făcut sub cer umblând,
Te simţi măcar acum pornit spre bine
Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?

Simţi tu topită-n suflet vechea ură?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?
Iubirea pentru semeni o simţi jar?

O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte
În aur măcar azi te-au îmbrăcat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept să cânţi: Hristos a Înviat! "

Vasile Militaru




"Lumea s-a făcut aşa de rea, încât mă mir că se mai face ziuă"

Rugăciune

Doamne

Fă să aud dimineaţa mila Ta,
că la Tine mi-e nădejdea.
Arată-mi calea pe care voi merge,
că la Tine am ridicat sufletul meu.

"Cine nu crede în Dumnezeu, e pierdut"

Sărbătoarea Paştelui

Paştele este cea mai importantă sărbătoare creştină.
El şi-a păstrat până în prezent farmecul şi semnificaţia, fiind alături de Crăciun un moment de linişte sufletească şi de apropiere de familie.

Farmecul deosebit este dat atât de semnificaţia religioasă, întodeauna mai există o şansă de mântuire, cât şi de tradiţii: oul pictat, iepuraşul, masa cu mâncăruri tradiţionale: cozonac, pască, miel, slujba de sâmbătă seara cu luarea luminii.

Fie ca lumina şi căldura Paştelui, să vă încălzească sufletele, să vă lumineze minţile, să vă deschidă inimile spre iubire, credinţă, iertare.
Să fim mai buni, să ne bucurăm din plin de frumuseţea tuturor lucrurilor care ne înconjoară şi să dăruim iubire celor dragi.

PAŞTE FERICIT !

Ouă înflorite



Decoraţiuni 2007









Ouă vopsite 2005

Ou cu mărgele 1996






"O viaţă fără sărbători e ca un drum fără hanuri" Democrit

Drob

2007










Obiceiuri şi tradiţii :
http://www.folkromania.com/cms/articole/sarbatori_traditionale/sarbatorile_de_paste_la_romani

"Iertarea este prima floare ce trebuie să se ivească din rădăcina iubirii."

"Iertarea este cel mai mare efort al credinţei în Dumnezeu şi al iubirii de oameni şi care necesită o stăpânire de sine şi o biruinţă morală fără de asemănare. Cu privire la această virtute se potriveşte bine proverbul care susţine că "mult mai merituos este pentru om de a se învinge pe sine însuşi, decât de a birui armate întregi".

"A iubi şi a ierta pe un duşman nu este numai un simplu sfat, ci o poruncă şi o condiţie a mântuirii creştinului, de prim ordin, care postulează însă şi o altă condiţie din partea vrăjmaşului şi anume: începutul îndreptării lui."

"Cererea a cincea din Rugăciunea Domnească aminteşte de legământul şi obligaţia pe care creştinul singur şi-o impune rugându-se lui Dumnezeu, ca să condiţioneze mântuirea sa şi iertarea păcatelor sale de măsura în care va ierta şi el, la rândul său, pe acei ce au păcătuit faţă de el: "Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri." (Matei 6, 12). "

''Iertarea este o binefacere atât de mare, încât ea este însuşirea care îl aseamănă pe om cu Dumnezeu, în gradul cel mai înalt. Cucereşte cu o putere incomparabilă sufletul omenesc, ferindu-l de unele din cele mai grele păcate - permanentizarea urii şi a răzbunării.''

"Dacă iertaţi pe alţii, veţi fi iertaţi şi voi. Dacă nu iertaţi pe alţii, nici voi nu veţi fi iertaţi", căci "cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura" (Matei 7, 2)