Peruşelul meu frumos
Biţi îl cheamă şi-i voios
El e mândru şi-nfoiat
Primul este la cântat
Gălăgie mai mult face
Dar mie oricum ... îmi place.

Decembre

"Te uită cum ninge decembre
Spre geamuri, iubito, priveşte
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte

Şi mână fotoliul spre sobă
La horn să ascult vijelia
Sau zilele mele, totuna
Aş vrea să le-nvaţ simfonia

Mai spune s-aducă şi ceaiul
Şi vino şi tu mai aproape
Citeşte-mi ceva de la poluri
Şi ningă, zăpada ne-ngroape

Ce cald e aicea la tine
Şi toate din casă-mi sunt sfinte
Te uită cum ninge decembre
Nu râde, citeste-nainte

E ziuă şi ce întuneric
Mai spune s-aducă şi lampa
Te uită, zăpada-i cât gardul
Şi-a prins promoroacă şi clampa

Eu nu mă mai duc azi acasă
Potop e-napoi şi-nainte
Te uită cum ninge decembre
Nu râde, citeşte-nainte."


George Bacovia


interpretează Nicu Alifantis

Fiecare zi este o binecuvântare...

De ce-ai dat, Doamne ?!

"Şi chiar izvorului îi vine
Un fel de greaţă uneori.
Atâtea vorbe şi minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare şi la pom?!
A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Şi tinereţea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!
E falsă mila ori e mută,
Iar crucea de la piept e joc.
În moarte tot mai mulţi se mută,
Văzând că-n viaţă nu au loc.
Atâtea vorbe şi minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare şi la pom?!"

de Grigore Vieru

Amintiri suntem noi

”Peste noi, nesfârşite talazuri,
Anii vin, anii trec şi se joacă cu noi.
Stăm la rând la dureri şi necazuri -
Unii râd şi petrec, alţii dau sevei ploi.

Cât mai sunt picătură în mare,
Cât mai sunt biet actor pe o scenă de lut,
Viaţa mea e un semn de-ntrebare:
Astăzi sunt, mâine mor... sau e alt început?!

Peste noi - inocentă candoare -
Anii vin, anii trec, ce rămâne din noi?!
Biete flori, amintiri trecătoare...
Amintiri care-au fost, amintiri suntem noi!

Viaţa mea e-un semn de-ntrebare?!
Viaţa mea e glumă, sau vânt?
Orice-ar fi, mă bucur de soare,
Orice-ar fi, îmi place să cânt!”

Ştefan Băiatu

Doamne ocroteşte-i pe români

Rugăciune

“Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Şi pururea fecioară, Marie!
Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară, Marie!”

de Mihai Eminescu