Lasă-mi, toamnă ...

”Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.”


de Ana Blandiana


interpretează Margareta Pâslaru
http://www.youtube.com/watch?v=Oj0VBGKCZRY&feature=related


mai interpretează Claudiu Mirica
http://www.youtube.com/watch?v=EFZ6d3Js0wY&feature=related

Ce este fericirea ?

"Fericirea este o floare rară; ea vine şi trece ca norul fugar de primăvară." Christoph W. Gluck

De ce nu pot fi fericită ?

"Nu, nu sunt fericit şi probabil că n-am să fiu niciodată. Ăsta-i adevărul ! Există şi oameni inapţi de a gusta fericirea. Pentru ei această fericire nu-i decât un cuvânt rece, înscris în dicţionar la litera cuvenită. Incontestabil că eu fac parte din această categorie." Emil Cioran

Sporul casei

Plantă mică, mică

Intâlnire cu fericirea

"Fericirea, este sănătate curată !"

Ruga mea e fără cuvinte...

"Ruga mea e fără cuvinte,
Şi cântul, Doamne, îmi e fără glas.
Nu-ţi cer nimic. Nimic ţi-aduc aminte.
Din veşnicia ta nu sunt măcar un ceas.

Nici rugăciunea, poate, nu mi-e rugăciune,
Nici omul meu nu-i, poate, omenesc.
Ard către tine-ncet, ca un tăciune,
Te caut mut, te-nchipui, te gândesc.

Ochiul mi-e viu, puterea mi-e întreagă
Şi te scrutez prin albul tău veşmânt
Pentru ca mintea mea să poată să-nţeleagă
Nengenunchiata firii pe pământ.

Săgeata nopţii zilnic vârfu-şi rupe
Şi zilnic se-ntregeşte cu metal.
Sufletul meu, deschis ca şapte cupe,
Aşteaptă o ivire din cristal,
Pe un ştergar cu brâie de lumină.

Spune tu, Noapte, martor de smarald,
În care-anume floare şi tulpină
Dospeşte sucul fructului Său cald?

Gătită masa pentru cină,
Rămâne pusă de la prânz.
Sunt, Doamne, prejmuit ca o grădină,
În care paşte-un mânz."


Psalm
Tudor Arghezi