Hristos a Înviat !




"Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă!
Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi
Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă
De câte ori creştine o auzi.

Hristos a Înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevăr;
În poieniţa-n care zburdă cerbii,
În florile de piersic şi de măr.

În stupii de albină fără greş,
În vântul care suflă mângâios
În ramura-nflorită de cireş
Dar vai, în suflet ţi-nviat Hristos?

Ai cântărit cu mintea ta creştine
Cât bine ai făcut sub cer umblând,
Te simţi măcar acum pornit spre bine
Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?

Simţi tu topită-n suflet vechea ură?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?
Iubirea pentru semeni o simţi jar?

O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte
În aur măcar azi te-au îmbrăcat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept să cânţi: Hristos a Înviat! "

Vasile Militaru




"Lumea s-a făcut aşa de rea, încât mă mir că se mai face ziuă"

Rugăciune

Doamne

Fă să aud dimineaţa mila Ta,
că la Tine mi-e nădejdea.
Arată-mi calea pe care voi merge,
că la Tine am ridicat sufletul meu.

"Cine nu crede în Dumnezeu, e pierdut"

Sărbătoarea Paştelui

Paştele este cea mai importantă sărbătoare creştină.
El şi-a păstrat până în prezent farmecul şi semnificaţia, fiind alături de Crăciun un moment de linişte sufletească şi de apropiere de familie.

Farmecul deosebit este dat atât de semnificaţia religioasă, întodeauna mai există o şansă de mântuire, cât şi de tradiţii: oul pictat, iepuraşul, masa cu mâncăruri tradiţionale: cozonac, pască, miel, slujba de sâmbătă seara cu luarea luminii.

Fie ca lumina şi căldura Paştelui, să vă încălzească sufletele, să vă lumineze minţile, să vă deschidă inimile spre iubire, credinţă, iertare.
Să fim mai buni, să ne bucurăm din plin de frumuseţea tuturor lucrurilor care ne înconjoară şi să dăruim iubire celor dragi.

PAŞTE FERICIT !

Ouă înflorite



Decoraţiuni 2007









Ouă vopsite 2005

Ou cu mărgele 1996






"O viaţă fără sărbători e ca un drum fără hanuri" Democrit

Drob

2007










Obiceiuri şi tradiţii :
http://www.folkromania.com/cms/articole/sarbatori_traditionale/sarbatorile_de_paste_la_romani

De ce ?

"De ce răsar pe ceruri stele
de ce nu pot s-ajung la ele
de ce mi-e sufletul pribeag
de ce n-ating al casei prag

de ce răsar şi pier bujorii
de ce se nasc şi mor feciorii
de ce iubirea se aprinde
de ce tristeţea ne cuprinde

de ce se duc toamna cocorii
de ce apar deasupra norii
de ce e zbucium pe pămant
de ce nimic nu mai e sfânt

de ce luceferii se sting
de ce nu pot ca să mai plâng
de ce mi-e dragă floarea de măcieş
de ce adorm la umbra de cireş

de ce stindardul păcii-i frânt
de ce-s războaie pe pământ
de ce ne naştem la-ntâmplare
de ce cântăm mereu sub soare

de ce ne-ndepărtăm de mare
de ce ne-ntoarcem la izvoare
de ce există Univers
de ce există al meu vers

de ce e timpul trecător
grăbit mereu spre viitor
de ce mereu imi este dor
de casa noastră cu pridvor

de ce uităm de-ai noştri fraţi
de ce ni-s ochii-nlăcrimaţi
de ce uităm să mai iubim
de ce, de ce, de ce murim?"



de Mihail Buricea

"Omul e măsura tuturor lucrurilor."

“Cea mai complexa "lucrare" a naturii , nedescifrată încă pe deplin, cu foarte multe necunoscute, şi realizări care duc din ce în ce mai mult către propria distrugere.
O fiinţă care vrea din ce în ce mai mult şi cu cât ştie mai mult descoperă că de fapt nu ştie nimic.
Se crede stăpânul a tot şi a toate, şi ce nu poate stăpâni şi controla, distruge. Vanitos şi orgolios, dornic de putere, nu ştie când să se oprească şi să se mulţumească, cu ceea ce natura (sau DUMNEZEU), i-a dat ca să trăiască, şi vrea tot mai mult şi mai mult doar ca să-şi dovedeasca lui însăşi că de fapt el are controlul ! Când va înţelege că nu-i aşa ... ? Omul este cel mai mare duşman al său.”

Cine are noroc, ARE, cine n-are, N-ARE …!

Norocul omului este cel pe care ni-l creem noi cu mâna noastră, având la dispoziţie oportunităţile care ni se ivesc şi cărora nu trebuie să le dăm cu piciorul. Odată trecute pe lângă noi, nu se vor mai întoarce.

,,Norocul şi-l mai face şi omul cu mâna lui'', ,,Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă''.

Norocul mai este şi şansa de a se întâmpla ceva, ce nu depinde de noi. Este o întâmplare fericită.

Norocul ceresc poate fi considerată karma, soarta omului, destinul acestuia cu care el vine la naştere, ceea ce îi este lui scris când vine să se întrupeze.

"Norocul este ca o pasăre greu de prins şi dacă nu eşti atent, zboară repede de la tine"