marți, 7 mai 2013

vineri, 26 aprilie 2013

vineri, 22 martie 2013

"De ce te plângi când toți lovesc în tine?
Fii ca o stânca tare de granit
Un pom sădit chiar lângă drum ști bine
Când are rod de toți este lovit

De ce te plângi când toți te-au dat uitării?
Tu ești chemat lumină să rămâi
Dar nu uita de n-ai răspuns chemării
Tu ești înfrânt și-atuncea poți să plângi

De ce te plângi când ești în suferință?
Tu ești chemat să fi biruitor
Și-un murmur doar în drum spre biruință
Te face laș și îngrozitor

De ce te plângi când ai căzut pe cale?
Eroii cad și se ridică iar
Căderea deci e partea vieții tale
De te ridici atunci devii un far

De ce te plângi când marea se framână?
Și barca ta purtată e de val
Iar noi vâslim spre patria cea sfântă
Plutim mereu spre marea de cristal

De ce te plângi când nu mai ai lumină?
Și-n viața ta o clipă ești învins
Ești obosit și calea ți-e străină
Privește sus în port e un far aprins

De ce te plângi când bolta e pustie?
Și norii grei umbresc cărarea ta
Mai sus de nori e marea veșniciei
E numai zi... curaj nu dispera!

De ce te plângi când frații tăi de cruce?
Te-au părăsit cu tot ce-i omenesc
Când peste tot e un glas plăcut și dulce
Ce-ți spune azi : EU NU TE PARASESC"

luni, 31 octombrie 2011

Freamăt

„Nici acasă, nici în codru,

Nici pe muntele bătrân

Nici în valul mării mândru,

N-aş mai vrea, să mai rămîn !

Unde-i linişte şi cinste ?

Unde-i cerul luminos ?

Unde-i dragostea fierbinte ?

Unde-i gestul drăgăstos ?

Ce e falsul ? Ce-i minciuna ?

Ce e purul adevăr ?

Ce e dorul ? Ce-i minciuna ?

Ce e „viaţa în răspăr” ?”

de Cristina Nicolescu Dorina

duminică, 14 august 2011

Scrisoare

“Mamă dragă,
Azi aș vrea
Să mă cerți
Cum știi mata.

Să mă dai de toți pereții
Că m-au sărutat băieții !

Să ne dai cartofi prăjiți
Și fasole-n zi de post
Să te ascultăm vrăjiți
Cum spui versuri pe de rost.

Coadele să-mi împletești
Poezia să-mi citești
Să mă faci zâmbind „nebună”
Când mă spovedesc la lună.

N-am știut de ce-ai plecat
N-am știut de ce ești tristă
Răul meu l-am înnodat
Să nu-l afli, în batistă.

N-am vrut iar să plângi de mine
Ai plâns în viață destul
Eu tăceam să crezi că-i bine
Să nu afli ce îndur.

Sunt acum ce ți-ai dorit
Gospodină cu mașină !
Am și diplome, valori,
Dar nu mai primesc scrisori !

Cele cinci fire cărunte,
Ce mi-au răsărit pe frunte,
Te mai roagă pe mata
Când o fi, vezi, nu uita –

Spune-i dincolo, lui tata,
Că-i mai plânge încă fata !”

de Cristina Nicolescu Dorina

miercuri, 20 aprilie 2011

Maturizare

"Căror cruci şi căror Dumnezei
Mieii-şi varsă sângele-n cuţite?
Pentru care flori de brebenei
Cucii plâng cu glasuri răguşite?
Pentru care flori de brebenei
Cucii plâng cu glasuri răguşite?

Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşca şi din morţii din mormânt.

Pentru care dimineţi târzii
Cade ceaţa care mă-mpresoară?
Care sfert de lacrimi viorii
Amăgeşte dorul şi-l omoară?
Care sfert de lacrimi viorii
Amăgeşte dorul şi-l omoară?

Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşcă şi din morţii din mormânt.

Numai lăcrimează nici un sfânt
Şi s-a şters vopseaua din icoane.
Seceta domneşte pe pământ
Şi sopârlele se cred iguane.
Seceta domneşte pe pământ
Şi şopârlele se cred iguane.

Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşcă şi din morţii din mormânt.

Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşcă şi din morţii din mormânt."

Tudor Gheorghe