"„Să cinstesti pe tatăl tău si pe mama ta” - este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă - „ca să fii fericit şi să trăiesti multă vreme pe pământ” (Efeseni 6:1-3).
Nu de puţine ori am văzut tineri, mai ales la vârsta adolescenţei, care se plâng de părinţii lor. Si reciproca este valabilă pentru că nu puţini părinţi spun despre copilul pe care l-a crescut cu drag si grijă că a devenit altă persoană, una capricioasă si ţâfnoasă, atotştiutoare, obraznică.
Fiecare dintre noi cred că a avut ocazia să vadă care este atitudinea copiilor faţă de părinţi în timpurile noastre şi sunt sigură că nu ar pune nota zece acestui comportament.
Recent, vorbeam cu o mamă ce şi-a descărcat sufletul, spunându-mi că fiica ei şi-a pierdut respectul faţă de ea complet, că ea, mama, nu mai are nicio autoritate în faţa copilei.
Cu lacrimi în ochi îmi spunea că a ajuns să se teamă să-i spună o vorbă mai „apăsată”, s-o certe pentru o greşeală. Nemaivorbind de sfaturi - pe astea nu le acceptă din start, pentru că fata se înfurie dacă mama ei îi spune altceva decât ar vrea ea să audă.
Am fost uimită, pentru că o cunosc bine pe această mămică şi ştiu cum şi-a crescut copila - cu mare grijă şi infinită iubire.
Femeia consideră că educaţia fiicei ei este cel mai important lucru, a încercat s-o crească în spiritul respectului faţă de părinţi şi adulţi în general, a încercat să-i inoculeze valori morale pentru ca, mai târziu, să devină un adult responsabil, capabil să-şi crească viitorii copii după aceleaşi reguli.
Văzând lacrimile amare ale femeii, m-am gândit la toţi părinţii chinuiţi, m-am gândit că trebuie să fie îngrozitor să ajungi să vezi cum copilul tău nu mai are niciun respect faţă de tine după tot ce ai investit în el.
Nu cred că există un necaz mai mare pentru o mamă decât să vadă cum copilul căruia i-a dat viaţă şi pe care l-a înconjurat cu toată dragostea aproape că nu suportă ca ea, mama, să respire în prezenţa lui.
Aşadar, dragi copii, ar trebui să vă reevaluaţi poziţia faţă de cei care vă iubesc cel mai mult şi sub nicio formă nu vă vor răul, chiar dacă uneori par pisălogi sau excesiv de grijulii.
Nu uitaţi nicio clipă că veţi fi şi voi părinţi într-o zi si, sunt sigură, nu v-aţi dori să ajungeţi în situaţia femeii despre care vorbeam.
Şi nu uitaţi - oferiţi măcar un zâmbet şi o vorbă bună în fiecare zi părinţilor vostri şi veţi simţi diferenţa în comportamentul lor faţă de voi. "
Revista FELICIA
