Plantă mică, mică

Intâlnire cu fericirea

"Fericirea, este sănătate curată !"

Ruga mea e fără cuvinte...

"Ruga mea e fără cuvinte,
Şi cântul, Doamne, îmi e fără glas.
Nu-ţi cer nimic. Nimic ţi-aduc aminte.
Din veşnicia ta nu sunt măcar un ceas.

Nici rugăciunea, poate, nu mi-e rugăciune,
Nici omul meu nu-i, poate, omenesc.
Ard către tine-ncet, ca un tăciune,
Te caut mut, te-nchipui, te gândesc.

Ochiul mi-e viu, puterea mi-e întreagă
Şi te scrutez prin albul tău veşmânt
Pentru ca mintea mea să poată să-nţeleagă
Nengenunchiata firii pe pământ.

Săgeata nopţii zilnic vârfu-şi rupe
Şi zilnic se-ntregeşte cu metal.
Sufletul meu, deschis ca şapte cupe,
Aşteaptă o ivire din cristal,
Pe un ştergar cu brâie de lumină.

Spune tu, Noapte, martor de smarald,
În care-anume floare şi tulpină
Dospeşte sucul fructului Său cald?

Gătită masa pentru cină,
Rămâne pusă de la prânz.
Sunt, Doamne, prejmuit ca o grădină,
În care paşte-un mânz."


Psalm
Tudor Arghezi

Copilărie

"Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină.
Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin...
Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Orice!
Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumnezeu si de toate tainele existenţei."

"Copilăria-i o rază de soare,
E primul şi cel din urmă cuvânt
E ţesută-n aur şi-n mărgăritare
Copilăria-i o adiere de vânt.

Copilăria-i un zâmbet, un vis, e veselie
E pasărea ce-alunecă-n zare
Şi-un gând pribeag de-o veşnicie
Copilăria-i o suavă floare.

Copilăria nu trebuie răpită,
Căci e primul nostru cuvânt
Şi o comoară prea greu găsită
Copilăria-i o adiere de vânt..."


"Copilăria. Singurul paradis pierdut." Valeriu Butulescu

Pui la "sticlă"

Tochitură

Casa mea

“Despre mine ce să spun
Ce cuvinte să adun
Ca-n adevărul lor să crezi ?
Ştiu cu frunzele vorbi
Şi cu stelele târzii
Într-un fel pe care tu nu-l ştii,
Ştiu din sunete să fac
O grădină şi un lac
Şi un curcubeu înmiresmat
Din tăcerea lumii pot culege armonii
Într-un fel pe care tu nu-l ştii.

Casa mea e-un cântec cu acorduri ample
E o caldă melodie casa mea
Eu sunt sufletul din ea
Ea e însăşi viaţa mea,
Viaţa mea cu tot ce-i bun în ea

Casa mea e-un cântec cu acorduri ample
Melancolic şi fierbinte şi curat
Şi mă simt ca-ntr-un palat
De păduri înconjurat
Viaţa mea în cântec s-a mutat.

Dacă vrei să mă găseşti
Nu-mi trimite mii de veşti
Prin mesageri îndepărtaţi
Vino singur, alergând
În veşmântul tău de rând
Chiar de ar fi să vii numai în gând,
Ca o flacără să vii
La un ceas pe care-l ştii
Când eu te chem cu al meu cânt
Şi în casa mea de sunete vei străluci
La ceasul când va fi să vii.

Casa mea e-un cântec cu acorduri ample
E o caldă melodie casa mea
Eu sunt sufletul din ea
Ea e însăşi viaţa mea
Viaţa mea cu tot ce-i bun în ea

Casa mea e-un cântec cu acorduri ample
Melancolic şi fierbinte şi curat
Şi mă simt ca-ntr-un palat
De păduri înconjurat
Viaţa mea în cântec s-a mutat,
Viaţa mea în cântec s-a mutat.”


interpretează Angela Similea

"O oază de linişte este cred cea mai înţeleaptă dorinţă a omului pentru viaţa lui. Cât de important este să trăieşti măcar în casa ta într-o atmosferă de armonie sufletească !" Ileana Vulpescu