"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."

joi, 3 aprilie 2008

"Iertarea este prima floare ce trebuie să se ivească din rădăcina iubirii."






"Iertarea este cel mai mare efort al credinţei în Dumnezeu şi al iubirii de oameni şi care necesită o stăpânire de sine şi o biruinţă morală fără de asemănare. Cu privire la această virtute se potriveşte bine proverbul care susţine că "mult mai merituos este pentru om de a se învinge pe sine însuşi, decât de a birui armate întregi".





"A iubi şi a ierta pe un duşman nu este numai un simplu sfat, ci o poruncă şi o condiţie a mântuirii creştinului, de prim ordin, care postulează însă şi o altă condiţie din partea vrăjmaşului şi anume: începutul îndreptării lui."





"Cererea a cincea din Rugăciunea Domnească aminteşte de legământul şi obligaţia pe care creştinul singur şi-o impune rugându-se lui Dumnezeu, ca să condiţioneze mântuirea sa şi iertarea păcatelor sale de măsura în care va ierta şi el, la rândul său, pe acei ce au păcătuit faţă de el: "Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri." (Matei 6, 12). "





''Iertarea este o binefacere atât de mare, încât ea este însuşirea care îl aseamănă pe om cu Dumnezeu, în gradul cel mai înalt. Cucereşte cu o putere incomparabilă sufletul omenesc, ferindu-l de unele din cele mai grele păcate - permanentizarea urii şi a răzbunării.''





"Dacă iertaţi pe alţii, veţi fi iertaţi şi voi. Dacă nu iertaţi pe alţii, nici voi nu veţi fi iertaţi", căci "cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura" (Matei 7, 2)






Jocul vieţii





"Lumea-i doar o scenă pe fundalul vieţii
Omul, o umbră din negura tristeţii,
Este doar o frunză luată de vânt
Care se întoarce din nou în pământ.

Fire trecătoare, ce îţi pasă ţie ?
Care-i rolul tău în astă comedie ?
De în juru-ţi ninge, de plouă, de-i soare,
Tu arăţi decât simplă nepăsare.

Tu nu faci decât tot ce-ţi stă-n putere
Ca mâine să ai şi mai multă avere.
Strigi în gura mare că tu nu ai seamăn,
Dar nu-ţi vezi de nas, pe fratele geamăn.

Acel tinerel ce pretinde multe,
Ce vrea să pară din cercurile culte.
Cu gesturi gratuite, cu faţă de-nţelept,
El încearcă lumea cu degetul drept.

Îmbrăcat frumos, după moda veche,
Este, frumuşelul, fără de pereche.
Un defect el are, ce îl lasă rece,
Nu ştie să numere, decât pân’ la zece.

Hm ! Ce comedie ! Asta-i ironia vieţii !
Cei mai mari în gură sunt şi înţelepţii !
Nu oamenii cuminţi, cu scaun la cap,
Ci, cei cu averi de nu mai încap.

S-a stricat Pământul de-atâţia bogaţi
Ce-nalţă palate şi uită de fraţi !
Nu mai poate lumea de atâta ură
Nu se mai nasc flori în această negură."



"Acolo unde nu e frică de Dumnezeu, începe sfârşitul…"

Împăcare








"Să mai priveşti o clipă înapoi
În urma ta să vezi ce ai lăsat
Întoarce-te, chiar de păşeşti spre glorii
De crezi că ai ceva de îndreptat!

Şi dacă ai uitat să ceri iertare
Cuiva şi simţi că, totuşi, ai greşit
De ai rănit un suflet din orgolii
Iubirii prematur să-i pui sfârşit

Gândeşte-te cât încă nu-i târziu
Că de la tine un răspuns vor mulţi;
Zadarnic calci pe nuferi şi magnolii
Dacă nu poţi să ierţi şi să asculţi

Degeaba îţi faci drum spre înălţimi
Printre atâtea prietenii ucise
Vânând mereu trofee iluzorii:
Nu poţi trăi absent, numai cu vise!"



de Petrica Neagu





Iartă-mă











"Din nefericire, mulţi oameni se împacă fără a-şi ierta unii altora ofensele ca să nu „mai dezgroape morţii”, dar fără recunoaşterea şi numirea suferinţelor pe care le-am produs sau pe care le-am suferit, nu există împăcare adevărată. Adevărul trebuie rostit."



miercuri, 2 aprilie 2008

Buna vestire





“Dragă mamă, dragă mamă,
Pânza iar mi se destramă.
Sufletul şi-acum mă doare,
Trupul iar, în cingătoare,
Braţul mi se leneveşte,
Fusul scapă dintre deşte,
Firul răsucit, din furcă,
Mi se-nnoadă şi se-ncurcă,
Acul floarea vrea s-o-nceapă
Şi se-ntoarce şi mă-nţeapă.


Dau s-aleg şi dau să cos
Şi-mi iese lucrul pe dos.
Ochiul udă în neştire
Borangicul cel subţire.
Gândurile mi-s amare
Ca izvoarele de sare.
În tot ce vreau şi gândesc
Aiurind mă pomenesc.


Mamă dragă, mamă dragă,
Parcă-mi creşte-n sân o fragă.
Am fost vinerea la schit:
M-am rugat şi m-am smerit.


Ce să cred şi ce să fac,
Cu mine ca să mă-mpac?
Mă simt pe la înnoptat
Ca un zarzar scuturat,
Încleştat în rădăcină
De-o zvâcnire de răşină.


Şi-uneori sunt ca o cracă,
Singura care se-apleacă,
Singura ce se frământă,
Singură plânge şi cântă,
Singură se încovoaie
De un gând ascuns de ploaie,
Ca o pasăre în foi.


Dragă mamă, îmi năzare
Ca din brâu pe la-nserate
Înviem şi suntem doi.”






Tudor Arghezi



"Un copil fără mamă este ca ca un om care se naşte cu un handicap, el îşi duce toată viaţa această cumplită suferinţă."

marți, 1 aprilie 2008

Iartă-mă





“N-am spus nici un cuvânt
când am plecat
Inima ţi s-a frânt
nu mi-a păsat
Şi ce-a urmat, te-a răzbunat.

Anii au plecat la drum
nu-i pot opri
Singură sunt acum
zi după zi
Dar să mă cerţi, dar să mă ierţi.

În viaţa ta am fost un chin
Iartă-mă,
Spune-mi să plec, să nu mai vin dar,
Iartă-mă,
Eu te-am uitat şi te-am minţit
Iartă-mă,
Dar pentru tot ce am greşit
Iartă-mă,

N-am nici un drept să-ţi cer
ce nu ţi-am dat
Lasă-mă doar să sper,
că n-am visat.

Mi-a mai rămas
un ultim pas
Poate e prea târziu, pentru noi doi
Sufletul ţi-e pustiu, ochii prea goi
Dar orice-ar fi,
te voi iubi.

În viaţa ta am fost un chin
Iartă-mă,
Spune-mi să plec, să nu mai vin dar,
Iartă-mă,
Eu te-am uitat şi te-am minţit
Iartă-mă,
Dar pentru tot ce am greşit
Iartă-mă.”



interpret Mirabela Dauer



"Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te... dacă vrei să fii fericit o viaţă, iartă"

"Opusul dragostei nu este ura, ci indiferenţa ..." Ellie Weisel







INDIFERENŢA UCIDE ! NU FIŢI INDIFERENŢI ! ...


“Timpul este modalitatea naturii de a face ca să nu se întâmple toate deodată.” Woody Allen






“Timpurile se schimbă şi noi ne schimbăm odata cu ele” Ovidius