Primăvara

"A cunoaşte. A iubi.
Încă-odată, iar şi iară,
a cunoaşte-nseamnă iarnă,
a iubi e primăvară.

A iubi - aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul, ce te-ndeamnă?
A cunoaşte - ce-nseamnă?
A iubi - de ce ţi-e teamă?

Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit
cu rumoare şi ardoare
de albine rencarnate.

Înc-odată, iar şi iară
a iubi e primăvară."



de Lucian Blaga

Oare

"Cum de primăvara ştie,

Se îmbracă-n sărbătoare,

Şi-n noi haine reânvie,

Pentru noi şi pentru glie?

Cum de firul mic de iarbă,

Ce prin crusta se căzneşte

Ca să iasă şi-apoi creşte,

Numai apa şi lumina, îl hrăneşte?

Cum de vântul cel hoinar,

O sămânţă fugăreşte,

Până cuibul şi-l găseşte,

Sub pământ sau pe-un lăstar?

Cum de ştie râul calea,

Să găsească către mare,

Printre pietre de pe stânci,

Sau prin văile adânci?

Cum de pasărea plecată,

Cuibul părăsit în toamnă,

C-uşurinţă îl găseşte,

Fără hartă-l nimereşte?

Cum de poate o albină,

Alergând din floare-n floare,

Să adune-n dulcea miere,

Munca ei folositoare, ştie oare?

Cum de mii de stele aurii,

De pe bolta cea albastră,

Ştiu citi în viaţa noastră,

Taine fără a le păstra?

Întrebări o mie una,

Puse de o nepoţică,

Ce răspunsuri şi-au găsit,

Întrebări câte-a rostit!

Draga mea, cu ochi de stele

Şi privirea ta albastră,

Ştii tu oare ce înseamnă

Doamne, Doamne-n viaţa noastră?

Că Domnul ne-a făcut dar,

Natura şi toată lumea,

Care sunt daruri divine,

Şi ne ţin vieţile pline?

Ştii tu oare că iubirea,

E izvorul vieţii noastre

Ne ajută să trăim,

Şi a dărui înseamnă

Să ai harul Domnului!

Ce tu dai îmbogăţit,

Din tot sufleţelul tău,

Dor este de Dumnezeu?

Tot vorbind aşa, un gând

Ce se vrea o întrebare

Nu-mi dă pace şi mă doare,

Plin este şi de candoare.

E o întrebare mică,

Ce-a rămas fără răspuns,

Şi în prag de primăvară,

Mă întreb şi eu pios:

Spune-mi Doamne, care pui

Totul în orânduială,

Căci Tu ai răspuns uşor,

Dacă şi mugurii dor?

Când copacul primăvara,

Până strai nou să îşi pună

Haina albă a florilor,

Oare mugurii îl dor?"

A.Urma

"Când un părinte încetează să-şi facă griji pentru copilul său, încetează să fie părinte."

"Dumnezeu a lăsat ca iubirea părinţilor pentru copii să fie o necesitate naturală, o lege a firii dar, pe de altă parte, să şi depindă de purtarea copiilor. Părinţii îşi iartă copiii când greşesc, pentru ca natura însăşi îi îndeamnă s-o facă. Chiar şi atunci când copiii devin de nerecunoscut şi sunt iremediabil atraşi de rău, tot natura este aceea care îi obligă pe părinţi să le poarte de grijă şi să nu-i părăsească, oricât de vicioşi ar fi devenit."

"Dacă îi conduci spre credinţă, iubire şi sfinţenie, dacă îi stimulezi, dacă îi înveţi şi îi sfătuieşti, pentru această grijă a ta te aşteaptă o mare răsplată de la Dumnezeu."

Violetele

Îmi plac toate florile, dar violetele ocupă un loc aparte în sufletul meu.

Din toate florile din lume
Eu pe tine te-am ales
Să fii la geamul meu mereu
Atunci când mă trezesc

Indiferent dacă e vară sau dacă e iarnă
Indiferent dacă plouă sau dacă ninge
Ele înfloresc, înfloresc, înfloresc ...

Chiar dacă eu sunt tristă sau supărată
Chiar dacă eu zâmbesc
Ele înfloresc, înfloresc, înfloresc ...

Nimic nu le abate
Din dulcea lor Misiune
Şi înfloresc, înfloresc, înfloresc ...




















Cum aş putea să nu le iubesc ?

"Florile sunt simboluri frumoase ale naturii, prin care ne arată cât de mult ne iubeşte." Goethe

Tu, culcă-te, române!

”Întoarce-te, române, la somnul cel de moarte,
ca să ajungi pe placul barbarilor tirani
şi-apoi să-ţi ceri iertare smerit de la duşmani,
nemaicroindu-ţi, astăzi şi veşnic, altă soarte.

Să afle toată lumea că n-avem sânge-n vine,
ci nişte apă chioară luată cu-mprumut,
paiaţele pe scenă pe-aici au apărut,
dormiţi, măreţe umbre, să mai priviţi nu-i bine.

Ni se spuzeşte graiul şi fapta ni se frânge,
deviza-i atârnarea şi scopul nu e sfânt,
ne vindem, şi hotare, şi ţară, şi pământ,
şi nu murim în luptă, ci sclavi cu lanţu-n sânge.

Din moartea ta fardată cu terapii de şoc,
deşteaptă-te, române, ca să te culci la loc!”



Adrian Păunescu

Crinul

"Pe când steaua se oglindă
În izvorul tăinuit,
Crinul merge de colindă
Câmpul verde şi-nflorit,

Şi în cupa lui adună
Lacrimi albe de pe flori,
Ce cu razele din lună
Se sărută, dulci surori.

Iar când soarele s-aprinde
Pe al cerului altar,
Crinul vesel îi întinde
Cupa-i de mărgăritar.

Astfel tu, copilă dalbă,
Când în lume te iveşti,
Culegi roua dulce, albă,
De pe crinii sufleteşti;

Şi când cerul în lumină

Te deşteaptă despre zori,

A ta inima-i închină

Preţioasele-i comori !"

de Vasile Alecsandri

Doar Eu

"Cândva, demult,
am reuşit să-mi văd trecutul.
M-am descoperit pe mine, treptat,
prin gândurile şi faptele mele.

Cândva, recent,
am reuşit să-mi văd viitorul.
M-am descoperit pe mine, treptat,
prin visele şi aşteptările mele.

Însă acum,
tot ce fac e să mă văd pe Mine,
să mă redescopăr în fiecare clipă.
Fără trecut. Fără viitor.
Doar Eu.

Văd o stea licărind,
în adâncul minţii mele.
Aud o şoaptă jucăuşă,
în tăcerea inimii mele.

Simt un strop de rouă,
pe petalele sufletului meu.
Toate acestea însă, vin şi pleacă,
şi rămân doar Eu, vibrând,
acoperit cu aripile Tale de înger."



"Dacă ştii să citeşti, fiecare om este o carte." E.William