Didi si Mița
"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."
duminică, 25 august 2013
duminică, 12 mai 2013
marți, 7 mai 2013
vineri, 26 aprilie 2013
vineri, 22 martie 2013
De ce te plângi ?
"De ce te plângi când toți lovesc în
tine?
Fii ca o stânca tare de granit
Un pom sădit chiar lângă drum ști bine
Când are rod de toți este lovit
De ce te plângi când toți te-au dat uitării?
Tu ești chemat lumină să rămâi
Dar nu uita de n-ai răspuns chemării
Tu ești înfrânt și-atuncea poți să plângi
De ce te plângi când ești în suferință?
Tu ești chemat să fi biruitor
Și-un murmur doar în drum spre biruință
Te face laș și îngrozitor
De ce te plângi când ai căzut pe cale?
Eroii cad și se ridică iar
Căderea deci e partea vieții tale
De te ridici atunci devii un far
De ce te plângi când marea se framână?
Și barca ta purtată e de val
Iar noi vâslim spre patria cea sfântă
Plutim mereu spre marea de cristal
De ce te plângi când nu mai ai lumină?
Și-n viața ta o clipă ești învins
Ești obosit și calea ți-e străină
Privește sus în port e un far aprins
De ce te plângi când bolta e pustie?
Și norii grei umbresc cărarea ta
Mai sus de nori e marea veșniciei
E numai zi... curaj nu dispera!
De ce te plângi când frații tăi de cruce?
Te-au părăsit cu tot ce-i omenesc
Când peste tot e un glas plăcut și dulce
Ce-ți spune azi : EU NU TE PARASESC"
Fii ca o stânca tare de granit
Un pom sădit chiar lângă drum ști bine
Când are rod de toți este lovit
De ce te plângi când toți te-au dat uitării?
Tu ești chemat lumină să rămâi
Dar nu uita de n-ai răspuns chemării
Tu ești înfrânt și-atuncea poți să plângi
De ce te plângi când ești în suferință?
Tu ești chemat să fi biruitor
Și-un murmur doar în drum spre biruință
Te face laș și îngrozitor
De ce te plângi când ai căzut pe cale?
Eroii cad și se ridică iar
Căderea deci e partea vieții tale
De te ridici atunci devii un far
De ce te plângi când marea se framână?
Și barca ta purtată e de val
Iar noi vâslim spre patria cea sfântă
Plutim mereu spre marea de cristal
De ce te plângi când nu mai ai lumină?
Și-n viața ta o clipă ești învins
Ești obosit și calea ți-e străină
Privește sus în port e un far aprins
De ce te plângi când bolta e pustie?
Și norii grei umbresc cărarea ta
Mai sus de nori e marea veșniciei
E numai zi... curaj nu dispera!
De ce te plângi când frații tăi de cruce?
Te-au părăsit cu tot ce-i omenesc
Când peste tot e un glas plăcut și dulce
Ce-ți spune azi : EU NU TE PARASESC"
luni, 31 octombrie 2011
Freamăt
„Nici acasă, nici în codru,
Nici pe muntele bătrân
Nici în valul mării mândru,
N-aş mai vrea, să mai rămîn !
Unde-i linişte şi cinste ?
Unde-i cerul luminos ?
Unde-i dragostea fierbinte ?
Unde-i gestul drăgăstos ?
Ce e falsul ? Ce-i minciuna ?
Ce e purul adevăr ?
Ce e dorul ? Ce-i minciuna ?
Ce e „viaţa în răspăr” ?”
de Cristina Nicolescu Dorina
duminică, 14 august 2011
Scrisoare
“Mamă dragă,
Azi aș vrea
Să mă cerți
Cum știi mata.
Să mă dai de toți pereții
Că m-au sărutat băieții !
Să ne dai cartofi prăjiți
Și fasole-n zi de post
Să te ascultăm vrăjiți
Cum spui versuri pe de rost.
Coadele să-mi împletești
Poezia să-mi citești
Să mă faci zâmbind „nebună”
Când mă spovedesc la lună.
N-am știut de ce-ai plecat
N-am știut de ce ești tristă
Răul meu l-am înnodat
Să nu-l afli, în batistă.
N-am vrut iar să plângi de mine
Ai plâns în viață destul
Eu tăceam să crezi că-i bine
Să nu afli ce îndur.
Sunt acum ce ți-ai dorit
Gospodină cu mașină !
Am și diplome, valori,
Dar nu mai primesc scrisori !
Cele cinci fire cărunte,
Ce mi-au răsărit pe frunte,
Te mai roagă pe mata
Când o fi, vezi, nu uita –
Spune-i dincolo, lui tata,
Că-i mai plânge încă fata !”
Azi aș vrea
Să mă cerți
Cum știi mata.
Să mă dai de toți pereții
Că m-au sărutat băieții !
Să ne dai cartofi prăjiți
Și fasole-n zi de post
Să te ascultăm vrăjiți
Cum spui versuri pe de rost.
Coadele să-mi împletești
Poezia să-mi citești
Să mă faci zâmbind „nebună”
Când mă spovedesc la lună.
N-am știut de ce-ai plecat
N-am știut de ce ești tristă
Răul meu l-am înnodat
Să nu-l afli, în batistă.
N-am vrut iar să plângi de mine
Ai plâns în viață destul
Eu tăceam să crezi că-i bine
Să nu afli ce îndur.
Sunt acum ce ți-ai dorit
Gospodină cu mașină !
Am și diplome, valori,
Dar nu mai primesc scrisori !
Cele cinci fire cărunte,
Ce mi-au răsărit pe frunte,
Te mai roagă pe mata
Când o fi, vezi, nu uita –
Spune-i dincolo, lui tata,
Că-i mai plânge încă fata !”
de Cristina Nicolescu Dorina
miercuri, 20 aprilie 2011
Maturizare
"Căror cruci şi căror Dumnezei
Mieii-şi varsă sângele-n cuţite?
Pentru care flori de brebenei
Cucii plâng cu glasuri răguşite?
Pentru care flori de brebenei
Cucii plâng cu glasuri răguşite?
Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşca şi din morţii din mormânt.
Pentru care dimineţi târzii
Cade ceaţa care mă-mpresoară?
Care sfert de lacrimi viorii
Amăgeşte dorul şi-l omoară?
Care sfert de lacrimi viorii
Amăgeşte dorul şi-l omoară?
Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşcă şi din morţii din mormânt.
Numai lăcrimează nici un sfânt
Şi s-a şters vopseaua din icoane.
Seceta domneşte pe pământ
Şi sopârlele se cred iguane.
Seceta domneşte pe pământ
Şi şopârlele se cred iguane.
Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşcă şi din morţii din mormânt.
Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşcă şi din morţii din mormânt."
Tudor Gheorghe
Au înebunit salcâmii
"Au înnebunit salcâmii
De atâta primăvară,
Umblă despuiaţi prin ceruri
Cu tot sufletu-n afară
Şi l-au scos de dimineaţă
Alb şi încărcat de rouă
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taină nouă
Au înnebunit salcâmii
Şi cu boala lor odată
S-a-ntâmplat ceva îmi pare
Şi cu lumea asta toată
Păsările aiurite
Îşi scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Călătoare printre stele
S-a-mbătat padurea verde
Nu mai e aşa de calmă,
Ţine luna lunguiaţă
Ca pe-o inimă în palmă
Nu-mi vezi sufletul cum iese
În haotice cuvinte,
Au înnebunit salcâmii
Şi tu vrei să fiu cuminte?"
Autorul poeziei "Au înnebunit salcâmii" este Arhip Cibotaru, poet basarabean.
interpretează Tudor Ghorghe
joi, 11 noiembrie 2010
ROMÂNIA, ULTIMUL BAL
În loc să fim o ţară numai fraţi,
Simţim, în noua epocă barbară,
C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi
S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.
Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.
Trăim acelaşi tragic simţământ,
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.
Umili, ne cerem scuze de la toţi,
Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
Şi ne conduc nişte fanarioţi,
Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.
Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
De zici că eşti din neam ce nu se lasă,
Când am ajuns în ţara noastră slugi
Şi suntem cerşetori la noi acasă?
Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
Dispuşi să emigreze se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.
Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim şi limba noastră-n altă limbă.
Şi-acum se-aude clopotul fatal,
Vin vremuri de urgie şi de grindeni
Şi este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
Adrian Paunescu
27 mai 1997, Bucureşti - Urziceni – Tecuci
Simţim, în noua epocă barbară,
C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi
S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.
Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.
Trăim acelaşi tragic simţământ,
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.
Umili, ne cerem scuze de la toţi,
Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
Şi ne conduc nişte fanarioţi,
Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.
Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
De zici că eşti din neam ce nu se lasă,
Când am ajuns în ţara noastră slugi
Şi suntem cerşetori la noi acasă?
Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
Dispuşi să emigreze se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.
Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim şi limba noastră-n altă limbă.
Şi-acum se-aude clopotul fatal,
Vin vremuri de urgie şi de grindeni
Şi este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
Adrian Paunescu
27 mai 1997, Bucureşti - Urziceni – Tecuci
vineri, 5 noiembrie 2010
RUGĂ PENTRU ADRIAN PĂUNESCU
"Nu ne costă nimic, nu plătim vreo avere
Să privim către cer, către sfinţi şi Isus,
Din tot sufletu-o rugă, să gândim în tăcere,
Să putem câştiga mila Celui de Sus.
Pentr-un mare talent, azi să fim milostivi!
Să cerşim îndurare, înc-o slovă să scrie,
Nu mai vrem ‘nmormântări, lumânări şi colivi!
Mai dă-i Doamne-o speranţă, într-o era pustie,
Nu ne stinge talentul… şi-aşa suntem prea goi
Nu ne lua acest suflet, fie-ţi milă, te rog!
Fie-ţi milă de ţară, fie-ţi milă de noi!
În genunchi te implor, ca un simplu milog!"
scrisa de Dana Patrascu
joi, 4 noiembrie 2010
De la un cardiac, cordial Adrian Păunescu: în serviciul dv.
"De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate."
de Adrian Paunescu
Da-i, Doamne, viata
joi, 22 iulie 2010
Sărmane suflete naiv
„Sărmane suflete naiv,
mereu eşti trist fără motiv,
zburând, nemaiştiind că zbori,
murind, nemaiştiind că mori.
Sărmane suflete naiv,
la bunătate corosiv,
fiind, nemaiştiind că eşti,
iubind c-atât de mult iubeşti.
Aceste suflete ciudate,
atât de neajutorate,
cum ştiu mereu să se tot piardă -
ca focul basmelor să ardă!”
Nicolae Dabija
marți, 20 iulie 2010
Suflet gol
”Ai crezut într-un om
Şi i-ai dăruit,
Tot ce aveai mai bun în tine,
Nu ştii de ce v-aţi despărţit
Cui să ceri ajutor,
Nu te plângi oricui
Nici pe el nu-l chemi să vadă
C-a lăsat în urma lui...
Suflet gol,
Nebun de dor!
Tu credeai că ai pereche
Şi un Înger păzitor
Suflet gol,
În zbor căzut
Orbită de iubire,
Credeai că ai totul şi ai pierdut!
Când pierzi tot ce ai avut
Uiţi şi cine eşti,
Nu poate nimeni să te ajute
Cu tine însăţi doar vorbeşti!
Stai în casă şi plângi
Eşti a nimănui
Din orgoliu nu-i vei spune,
C-a lasat în urma lui ...
Suflet gol,
Nebun de dor!
Tu credeai că ai pereche
Şi un înger păzitor
Suflet gol,
În zbor căzut
Credeai că ai totul ... daaaaa
Suflet gol,
Nebun de dor!
Tu credeai că ai pereche
Şi un înger păzitor
Suflet gol,
În zbor căzut
Orbită de iubire,
Credeai că ai totul şi ai pïerdut!”
interpretează Mădălina Manole
miercuri, 23 iunie 2010
Inscripţie pe o uşă
“Când pleci, să te-nsoţească piaza bună,
Ca un inel sticlind în dreapta ta,
Nu şovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.
Purcede drept şi biruie-n furtună.
Când vii, păşeşte slobod, râzi şi cântă.
Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.
Căci neamul trebuie să-ţi fie drag
Şi casa ta să-ţi fie zilnic sfântă.”
Tudor Arghezi
Ca un inel sticlind în dreapta ta,
Nu şovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.
Purcede drept şi biruie-n furtună.
Când vii, păşeşte slobod, râzi şi cântă.
Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.
Căci neamul trebuie să-ţi fie drag
Şi casa ta să-ţi fie zilnic sfântă.”
Tudor Arghezi
duminică, 20 iunie 2010
miercuri, 9 iunie 2010
Puşa
Să accepţi că un prieten drag a plecat nu este niciodată uşor.
"Aducem în casa noastră şi mai ales în inimile noastre animăluţe pe care începem să le îndrăgim şi să le iubim. Invăţăm să vorbim cu ele, să le împărtăşim secretele noastre, visele şi temerile noastre. Avem încredere nelimitată în ele şi ele, în schimb, ascultă tot ceea ce avem noi de spus. Ce ne-am putea dori mai mult de atât? Din păcate dragii nostri companioni au o viaţă mult mai scurtă decât a noastră. Să spui “Adio” nu este niciodată uşor, dar ştiind la ce să te aştepţi şi mai ales să ştii că nu eşti singur poate face durerea mai uşoară."
Animalele de casă oferă o dragoste absolut uimitoare şi neconditionaţă.
Din păcate există persoane care nu ştiu ce înseamnă să iubeşti un animal cu toată puterea sufletului, în consecinţă nu pot înţelege nici cum cineva poate suferi la pierderea acestuia.
O prietenie care a durat 14 ani. Vei rămâne veşnic în sufletele noastre.
ADIO Puşa
"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."
"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."
duminică, 4 aprilie 2010
Un toporaş
“Cufundat în suvenire
Pe câmp verde mă primblam
Şi cu trista mea gândire
În trecut mă întorceam.
Cum la chinurile-amare
Din trecut mergeam gândind,
Pintre iarbă o mică floare
Văzui vesel răsărind.
Şi perdut în cugetare
Toporaşul am sdrobit
Dar deoadată cu ‘ntristare
L-am cules şi l-am privit
Toporaş sărmană floare
Spune, cum ai meritat
Aşa tânăr în picioare
Fără mil’ a fi călcat?
L’al meu pept, floare uscată
De acum afl’un adăpost
Căci ca tine sfărâmată
A mea inimă a fost
Zâmbea veselă şi jună
Viaţa dulce când perdui,
Cu’a mea inimă ‘mpreună
Biată floare plângi şi tu!”
de Iacob Negruzzi
marți, 30 martie 2010
vineri, 12 februarie 2010
Porumbul modificat genetic
Fermierii români care au cultivat porumb modificat genetic, în perioada 2007-2009, au obţinut o recoltă totală de circa 44.000 tone, potrivit datelor Ministerului Agriculturii şi Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului. În România, s-a cultivat porumb modificat genetic pe o suprafaţă totală de 10.572 hectare.
O recentă investigaţie ştiinţifică, întreprinsă în laboratoarele de biologie ale universităţilor Rouen şi Caen, în colaborare cu CRIIGEN din Franţa, a pus în evidenţă efecte negative, urmare a consumului de porumb modificat genetic (OMG). Între cele trei tipuri de porumb modificat genetic studiate se află şi porumbul MON810, cultivat în România.
Cercetătorii francezi au publicat în International Journal of Biological Sciences rezultate care arată efectele consumului de porumb modificat genetic asupra organelor vitale pentru detoxifierea organismului - rinichii şi ficatul, precum şi asupra inimii, glandelor suprarenale, splinei.
Porumbul MON810 este un organism modificat genetic (OMG), produs şi brevetat de către corporaţia agro-chimică Monsanto, comercializat în România sub marca YieldGuard. Cultivarea acestui OMG este interzisă în Franţa, Germania, Austria, Ungaria, Luxemburg şi Grecia. Alte 15 state din UE, deşi nu l-au interzis, au decis să nu-l cultive.În România, primele evaluări cu privire la impactul organismelor modificate genetic (OMG) asupra sănătăţii oamenilor ar putea începe abia anul acesta, după data de 1 martie, informează Agerpres.
Presa românească a publicat zilele trecute anunţul unei organizaţii interesate de evaluarea riscurilor organismelor modificate genetic (OMG) asupra sănătăţii oamenilor. "Căutam femei însărcinate şi femei care alăptează pentru a fi supuse în mod voluntar testelor de toxicitate a porumbului modificat genetic MON810 pentru organele interne rinichi şi ficat. Doritoarele se pot înscrie la , până luni 1 martie 2010", se arată în anunţul menţionat.
Primele OMG au fost introduse în mediu în anii '90, pentru a fi folosite în agricultură la obţinerea de recolte mai mari. Până în prezent, OMG-urile nu au oferit fermierilor rezultatele promise. În schimb, există studii care ridică semne de întrebare cu privire la siguranţa oamenilor şi mediului, dovedit fiind că afectează solul, specii de insecte nevizate, viaţa acvatică şi conduc la creşterea rezistenţei dăunătorilor la pesticide.
La reuniunea din data de 2 martie 2009, miniştrii Mediului din Uniunea Europeană au decis că statelor membre li se recunoaşte dreptul de a decide singure dacă doresc să cultive porumb modificat genetic MON810.Câteva luni mai târziu, în iunie, Autoritatea europeană pentru securitate alimentară /EFSA/ a stabilit că porumbul modificat genetic MON810, interzis în şase state ale Uniunii Europene, nu prezintă riscuri pentru sănătate sau mediu.
Avizul EFSA a permis Comisiei Europene să propună statelor membre înnoirea autorizaţiei acordate în 1998 pentru importarea şi cultivarea varietăţii MON 810, produsă de firma americană Monsanto.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)